Sunt un sărman cerşetor cu haine rupte
E trecutul ce erupe din mine…
Sunt iluzii năruite… sunt eu…
Mă dezbrac de mine însumi…
De ce am fost… căci sunt prezent!
Zeii au devenit geloşi…
Sunt un hoţ…
Am furat pentru veac domnia asupra timpului
Şi acum am devenit timp!
Am fost de la început într-o aprigă luptă cu o iluzie
Cu mine…
Acum sunt biruitor asupra mea…
Sunt cel ce mă supune…
Sunt unicu-mi duşman…
Sunt o rază de lună dintr-un vid spartan…
Alunec... dar mă ţin…de mine…
Sunt eu întreaga lume…
Şi uneori nimic…
Sunt praful ce-nvecheşte un ocean…
Şi roua ce trezeşte la viaţă nebunia…
Sunt omul ce suspină după sine…
Narcis re-ncarnat din amăgire…
Îmi duc clipele pe o tavă de plumb,
Atât de greu şi totuşi parcă zbor
Cu aripi frânte… spre veşnicie…
Mă ofer tribut unei iluzii…
Cerşind să pot simţi şi eu…
Cum e să mor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu