O dulce ploaie de vise

Picături de infern se revarsă peste balanţa de cristal
Devenind o dulce ploaie de vise.
La răscruce de drum o aripă frântă încearcă să zboare,
Dar acele talere… sunt veşnic mai grele…

E o decizie smulsă dintr-o inimă indecisă…
Un prea pustiu deşert dintr-un vis abstract…
Puncte de suspensii mult prea lungi…
Şi-un ultim cuvânt… uitat…

Sunt o flacără dintr-o lumânare stinsă
Cu propria-mi umbră şi sufletu-mi viu
Mă hrănesc cu inima vremii…
Amintiri despre un viitor prezis…
Am reuşit să înghit timpul şi să-l dobor!
Am vrut să cobor pentru ca apoi să mă ridic…
Şi-am reuşit… pentru o clipă…
Sunt vidul ce devine pustiu!

Sunt smuls din mine de iubire
O filozofie mult prea grea pentru mine…
Sunt învins de ceva atât de firesc
E un coşmar… mă trezesc!

Sunt iarăşi eu...