IZVORUL

Substanţă abstractă revărsată pe un câmp de marmură
Plin de petale împietrite, cristale,
Se prelinge până în vale precum lacrimile pe obrazul ei…

Cu o forţă divină ce-nspăimântă şi-un înger
Risipind nisipul ce-n veac se opune
Înaintează în larg spre buzele-i reci…

O rază de lună se răsfrânge pe cale
Luminând clipa şi dezvelind cursul
Unui veşnic izvor de vise şi dor…


E SENTIMENTUL BRUT!