Legat la ochi / Tribut pentru veac

Cu ochii închişi păşesc grăbit prin lume…
E linişte în mine şi aştept…
Deodată un tunet loveşte lumina, mă trezesc!
Încerc să deschid ochii, e în zadar!
Nu văd nimic!
Încep să strig, să urlu, sunt disperat…
Am în faţă doar trecutul,
Parcă totul se întâmplă azi…
Am posibilitatea să schimb ceva,
Şi totuşi nu o fac.
De ce?
Îmi vin în minte mii de întrebări
Le ştiu răspunsul fiecăreia în parte…
Şi totuşi…
Totuşi ezit!
Mă abandonez în mine… legat la ochi!

Încep o aventură nouă, în vis.
Un vis născut din raţiune…
Sunt orb şi totul în juru-mi devine lumină…
Încerc să adun cioburile unei clepsidrei fumurii
Şi să devin eu nisipul din ea…
Mi se pare atât de uşor să mă lupt cu timpul…

Sunt o iluzie într-un ocean de indiferenţă,
Schiez printre gânduri mult prea vechi…
Mă opresc în faţa fiecărui moment trecut,
În potire de aur zeii storc pânza din jurul ochilor mei
Căci lacrimi de sânge îmi inundă clipa…
Acea clipă pe care o doresc veşnicie!

Sunt singur în mine acum şi aş vrea să ies…
Am revăzut trecutul şi doresc iar prezent…
Ceea ce a fost e o capcană pentru ceea ce este,
Trecutul cuprinde în mrejele lui de aur clipa
Şi împreună, totul, chiar şi eu…
Devenim tribut pentru veac…