duminică, 8 noiembrie 2009

E VINA TA!

Învăţ să lupt!
Sunt forţat să lupt!
Mă zdrobeşti…


Mă simt complet secat de viaţă
De vise şi imaginaţie
Nu mai sunt în stare să creez…
Nu mai sunt eu…
Nu mă simt eu.
Am căzut…


Vreau să cred că am căzut
Sunt prea mândru să recunosc că alţii
Mi-au sfărâmat coroana
Era doar inima mea dar nu au vrut să creadă
Au crezut într-o mască dar era chipul meu
Nu au crezut în mine…
Eu de ce aş crede acum în ei…


Am fost singur şi sunt singur
Mi-ai spus „curaj”
Dar ţi-a fost frică să mi-l oferi…
M-ai făcut să sper într-o iluzii
Mereu am crezut în vise…
M-ai făcut să cred că e un vis
Că pot zbura…
Şi am zburat…
Dar ai avut grijă să mă ghidezi către soare…


Alunec…
E vina ta!



Niciun comentariu: