Un clopot mut se izbeste de peretii furtunii...
Inceteaza sa cante a vietii cantec trist.
E obosit sa lupte...
E amortit sa vada...
E vechi sa doreasca...
Note ravasite pe un portativ devin cuvintele-mi...
Iar sunetul e cursul vietii mele.
In noapte se aude doar ecoul...
Se-aude cum striga, cum bate...
O inima singura.... a mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu