Amintirea unui final

În vis amintirea devine prezent
Un prezent veşnic,
Iar clipa devine amintire pentru viitor…
Eu sunt creatorul amintirilor mele.

Stăpân peste mine, un eu egoist
Culeg laurii unei vieţi – înlănţuire de memorii –
Deşi la început de drum vreau roade ce nu-mi aparţin…
Vreau să cunosc finalul,
Dar mai ales vreau să nu-mi aparţină niciodată…

Sunt un destin supus greşelii
Pentru care sfârşitul lumii nu reprezintă propriul sfârşit…
Vreau să strivesc timpul, dar nu reuşesc!
Sunt incapabil să mă lupt cu iluzii…
Vreau să devin o iluzie să ies învingător,
Să uit de real şi să trăiesc în vis din amintiri…
Să fiu eu amintirea unui final inexistent…