UTOPIE

Un nou stil, mai puţine vise

Speranţa continuă să se-nchidă în mine

Nu mai vreau poezie tristă

Vreau să păstrez totul pentru mine…

Vrei să-ţi ofer bucuria?

O ai! O las să alunece printre clipe.

Nu îmi mai aparţine…

Vino la mine o lună să îţi înec lumina…

Să te ucid cu mâna mea!
E clipa ta…

Urlu de pe acest fotoliu vechi

De ce nu plouă odată,

Vreau să mă topesc odată cu picăturile de griji…

Să curg prin canalele secate,

Să bântui prin ţevile ruginite

Şi brusc să uit de mine!

Arde în mine o filozofie neînţeleasă

Prea multe nuanţe de alb şi de negru…

Prea mult curaj…

Sunt sătul să aştept!

Au fost atâtea plimbări zadarnice prin parc…

Aud ecoul izbugnind în lacrimi.

După litere surde, trecute…

Am visat în fiecare noapte acest vis!

O utopie…